Artistul Bogdan Mihai Radu vă invită la vernisajul expoziției de pictură Speranța luminilor și culorilor, eveniment care va avea loc, cu sprijinul Primăriei Sinaia, sâmbătă, 26 noiembrie 2011, orele 12.00, la “Galeria Regală” din incinta Centrului Internațional de Conferințe “Casino” Sinaia. Expoziția va fi deschisă până pe 19 ianuarie 2012, răstimp în care iubitorii de artă vor avea ocazia să exploreze universul plastic al lui Bogdan Mihai Radu, care, de această dată, alături de florile și peisajele sale autumnale și hibernale deja consacrate, aduce în prim plan, prin rafinament cromatic și într-o manieră care evocă spontaneitatea impresionismului, armonia frumuseții feminine și ipostaze ale ludicului înfățișate de dansatori și arlechini.

Curator:

Liviu Tudor SAMUILĂ, critic de artă

Amfitrioni:

Vlad OPREA, Primarul Orașului Sinaia
Radu SAVOPOL, Director general, Centrul Internațional de Conferințe Casino Sinaia

Invitați speciali:

dr. Aurel VAINER, deputat, Președintele Federației Comunităților Evreiești din România
Irina CAJAL-MARIN, subsecretar de stat, Ministerul Culturii și Patrimoniului Național
Dan MIHĂESCU, scriitor și realizator emisiuni TV
Adi NARTEA, actor și prezentator TV

Foto eveniment: Alexandru Damian

“În faţa tablourilor cu maci pictaţi de Bogdan, să fiţi atenţi la culoarea cerului. Norii sunt în mişcare, culorile cerului deasemeni,se presimt volburi, la marginea unui senin întrerupt. Caiere de un alb siniliu, au o presimţire de abur roşcat, venit de la macii având culoarea sângelui închegat. Sunt un pic, numai un pic, obosiţi, de la legănarea vântului, amintind că oamenii câmpului le mai zic florilor de mac şi „somnişor.” Este cert că pictorul acesta tânăr şi talentat, vede frumosul, mai frumos, mai deplin, decât îl vedem noi.”

Dan Mihăescu, scriitor și realizator emisiuni TV

“În faţa irişilor născuţi de el, rămâi un pic deconcertat. Florile galbene, care în alte multe lucrări, le însoţesc diafan, pe cele violete, aici virează spre orange, verdele închis izbucneşte puternic, un triumf al clorofilei tinere, ocupând cu lăcomie spaţiul, cumva agresiv. Săbiile înalte, vin ameninţătoare spre tine, fără asemănarea cu idilicul stânjenel, numit în popor şi „cosiţa fetelor”. Poate, pentru că, artistul este uneori, un temperament conflictual, ferindu-se cu multă grije, de un romantism siropos.El pictează numai ca el şi privindu-i irişii, ai impresia că aceştia vin înspre tine, invadatori, obligându-te să rămâi sau să-ţi acoperi ochii.”

Dan Mihăescu, scriitor și realizator emisiuni TV

Bogdan Mihai Radu se raportează în mod organic la culoare, vector principal al exprimării sale artistice. Estomparea formelor este compensată de forța impetuoasă și în același timp intrepidă a cromaticii discursului său plastic.

Le jardin des lys, 60×80 cm

“Iata irisii de la Mogosoaia. Din pacate, nu le simtiti parfumul de la distanta”, ii scria Martha Bibescu lui Marcel Proust…

Liviu Tudor Samuilă despre Bogdan Mihai Radu.

Un nou Luchian, un continuator (asumat) al lui Corneliu Baba şi al Margaretei Sterian. Un postimpresionist liniştit cu izbucniri impulsive expresioniste. Picturile se nasc din bucuria de viaţă ce urmează unei îndelungate suferinţe.

Dan Mihăescu despre Bogdan Mihai Radu.

S-a hotărât să fie pictor, inspirat de un film cu hoţi de tablouri şi reproduceri perfecte. Bogdan a început să împrumute tablourile bunicii şi ale rudelor. Le copia şi apoi returna reproducerile fără ca vreunul dintre proprietari să bănuiască trucul. Ar fi putut ajunge milionar. A preferat să rămână… sărac. Aşa e şi azi. (chicote discrete din mulţime)

Ce am văzut eu în Parfumul străzilor, expoziţia lui Bogdan?

Un Bucureşti plin de amintiri visate. Străduţe încărcate de proiecţii nostalgice. Un oraş doldora de flori, aşa cum nu este capitala. Flori, flori, exuberanţe florale izbucnite în intimitate şi revărsate asupra oraşului. Dezmăţ coloristic. Preaplin de viaţă renăscută la viaţă. Melancolie cu izbucniri de veselie. Şi da, picturile îşi strigă culorile parfumate… Parfumul străzilor se revarsă în cafeneaua cochetă Carada.

Apropo de cafenea… Cochetă, discretă. Prea discretă pentru vernisajul de aseară, cu valuri de invitaţi la patru ace. Ca o tuşă de prospeţime, Adi Nartea a deschis seara simpatic, cu dezinvoltură, tricou inscripţionat şi o mărturisire sinceră: nu are habar de pictură (şi cultură în general), dar face asta de dragul prietenului său, Bogdan. În rest, ne-am călcat pe bombeuri, ne-am zâmbit politicos. Am ascultat zicerile. Unii am vrut să admirăm în linişte tablourile atârnate pe pereţi, dar nu prea era nici loc, nici răgaz. S-a degustat Camembert din platouri şi s-a sorbit vin roşu. Doamnele şi-au sporovăit impresii de călătorie prin Europa. Domnii s-au retras la trabucuri şi discuţii de afaceri… Nu, glumesc! Am plecat destul de repede, înainte ca Bucureştiul parfumat să fie înghiţit cu totul de efluviile Bucureştiului protipendat şi … mai mult sau mai puţin sofisticat.

Freestyler – infopinion magazine blog – by Dana Pătrănoiu

http://patranoiudana.wordpress.com/2011/04/07/parfumul-strazilor/

Curator:

Liviu Tudor Samuilă

Invitați speciali:

Dan Mihăescu

Stephan Pelger

Cariere: Ce inseamna sa pregatesti o expozitie de pictura in Romania anului 2011?

Bogdan Mihai Radu: O expozitie de pictura este inainte de toate un eveniment ale carui detalii logistice trebuie atent pregatite. Identificarea unui spatiu expozitional adecvat obiectivelor pe care ti le propui, panotarea expozitiei, stabilirea curatorului si a invitatilor speciali care vor deschide vernisajul, maniera in care transmiti publicului evenimentul sunt elemente inerente succesului intr-o expozitie. Bineinteles ca toate aceste stradanii ar fi inutile daca nu reusesti sa pui pe sevalet lucrari care sa seduca ochii privitorului.

Care sunt beneficiile pe care le are un tanar artist roman din organizarea propriei expozitii?

Daca ma raportez la prima mea expozitie din 2002 de la Casa Franceza din Sibiu de care imi amintesc cu drag, pot sa spun ca pe atunci nu ma gandeam la beneficii, era mai degraba entuziasmul ineditului si inceputului de drum. Daca prin beneficiu vizati si latura spirituala, socotesc ca principalul beneficiu este satisfactia pe care o simti cand vezi ca esti capabil sa impartasesti emotia si vibratia artistica si celor care te inconjoara. Daca ma refer la beneficii in sens propriu si raspunzand totodata si clasicei intrebari Se poate trai in Romania din arta?, marturisesc ca in cazul meu raspunsul este pozitiv.

Care este tema expozitiei tale? Care este povestea lucrarilor care vor fi expuse aici?

Mi-am propus sa surprind pe panza trairile mele, imbinand parfumul florilor de primavara – irisi, maci, anemone si frezii – cu atmosfera locurilor pe unde am peregrinat la un moment dat si cu realitatea imediata, una dintre lucrari fiind dedicata celor trei edificii pe care le zaresc zilnic din atelierul meu: Palatul Sutu, Hotelul Intercontinental si Teatrul National. O alta panza infatiseaza Ateneul, nu asa cum il stim toti, ci acompaniat de o piata de flori. Restul il veti descoperi pe viu, la vernisajul meu, Parfumul florilor, care va avea loc miercuri, 6 aprilie, la Cafeneaua Carada, situata in vecinatatea Bancii Nationale.

Cum percepi tu interesul publicului roman fata de pictura? Cum a evoluat acesta in ultimii ani? Exista un portret al publicului caruia i se adreseaza tablourile tale?

Cu toate ca, economic, traversam o perioada mai agitata, constat ca interesul iubitorilor de arta ramane o constanta in peisajul autohton. Din proprie experienta, pot sa va spun ca as incadra clientii de arta in doua categorii: in primul rand sunt cei care se hotarasc sa cumpere sub impulsul emotiei, fara a avea nevoie de prea multe detalii legate de activitatea mea artistica, iar apoi sunt cei care privesc arta pur si simplu ca pe o investitie si care, inainte de a achizitiona o lucrare, sunt interesati de cartea mea de vizita, de criticii de arta care au scris despre mine sau de persoanele publice care au acasa tablouri de-ale mele. Acest din urma aspect este luat in calcul de acei clienti care se arata mai degraba interesati de numele artistului, facand abstractie de arta in sine. In mare parte cei interesati de tablourile mele sunt persoane din business si fashion, colectionari de arta, medici, avocati si, in general, toti cei carora sunt iubitori de frumos. Nu demult am avut si un student care si-a dorit foarte mult o lucrare semnata de mine si, vazand ca si-o doreste atat de mult, i-am facut o reducere substantiala pentru a si-o putea permite.

Cum se potriveste viata unui artist sincer intr-o lume dura, asa cum te descrii pe site-ul tau?

Descrierea de pe site-ul meu se refera la momentele mai putin faste prin care am fost nevoit sa trec in a doua parte a anului trecut, cand problemele de sanatate m-au rapit din fata sevaletului, dar cu ajutorul lui Dumnezeu si gratie celor care mi-au fost aproape, am regasit calea creatiei.

Cum lucrezi? Care este parcursul unui tablou de-al tau, de la idee pana la ultima tusa?

Pentru mine noaptea este timpul propice al creatiei, iar de inspiratie pot spune cu mana pe inima ca nu duc lipsa. Ma inspir din tot ce ma inconjoara, fie ca este vorba de privelistea de la fereastra mea, de oamenii cu care interactionez sau de intamplarile cotidiene. Din anii copilariei imi petrec ore intregi in fata sevaletului, simt permament dorinta irepresibila de a ma destinui panzei, iar culoarea o prefer formei.

Esti un tanar pictor cunoscut si apreciat. Cum se construieste imaginea unui artist la inceput de drum? Tu cum ai procedat?

Talent, multa munca, perseverenta si un pic de noroc pot fi, in opinia mea, ingredientele necesare construirii unei cariere in plan artistic. In 2002, inca de la prima mea expozitie, in timpul desfasurarii vernisajului mi-am spus in gand ca asta este calea pe care vreau sa o urmez in viata si trebuie sa reusesc. Am intampinat si multe probleme de-a lungul timpului, care au decurs in special din faptul ca nefiind absolvent de liceu de arta, am fost perceput ca amator. In 2003 eram deja la cea de-a treia expozitie personala si era firesc sa-mi doresc sa expun spre vanzare si in galeriile de arta din Sibiu. Mi-am luat inima in dinti si m-am dus cu o lucrare la una dintre galerii, insa mi-au raspuns ca le place lucrarea, dar nu o pot expune pentru ca nu sunt membru al Uniunii Artistilor Plastici. La scurt timp dupa acea intamplare urma sa expun la Apoldu de Sus si am invitat toti artistii sibieni, printre care si pe Mircea Ignat, presedintele UAP Sibiu. Domnul Ignat m-a incurajat si m-a sfatuit sa depun o cerere catre o galerie, sa aduc cateva lucrari pentru a incerca, chiar si fara liceul de arta, sa obtin acordul comisiei UAP pentru a deveni membru de Fond Plastic. Desi m-a bucurat acel telefon, nu am avut curajul sa depun acea cerere. A facut-o insa un prieten in locul meu – ce se afla acum in Germania – , mi-a cerut patru lucrari pe motiv ca vrea sa le arate unor potentiali cumparatori, a semnat cererea in locul meu si a lasat lucrarile la galerie. La o saptamana am primit telefon ca sunt acceptat ca membru de Fond Plastic.

Multi tineri se confrunta cu intrebarea: ce drum profesional sa imi aleg, unul ce imi va aduce satisfactii materiale, sau cel care ma pasioneaza? Multi decid sa mearga pe prima varianta. In cazul tau care au fost argumentele atunci cand ai ales-o pe cea de-a doua?

In cazul meu, pot spune ca, din pacate, nu mi-au fost indreptati pasii catre un liceu de arta. Am urmat sfatul parintilor de a ma inscrie la Liceul CFR. Traiectoria mea a continuat cu un colegiu de informatica si o scoala postliceala de tehnician silvic. Bineinteles ca in tot acest timp nu am facut decat sa pictez, pana intr-o zi cand am simtit nevoia sa impartasesc cuiva pasiunea mea. Locuiam in Talmaciu si am vorbit cu o vecina care lucra la un Centru de plasament si pe care am rugat-o sa intrebe daca ar exista disponibilitate din partea Centrului sa vin sa pictez cu copiii cu dizabilitati. Asa am aflat de Scoala Friedrich Müller, unde m-am inscris si m-am specializat in arterapie. Toate astea se intamplau in 2002. Profesoara de atelier si o colega de camera, care o cunostea pe directoarea Casei Franceze din Sibiu, m-au incurajat sa expun si asa am ajuns la prima expozitie si am dat startul nebuniei ce a urmat.

http://www.cariereonline.ro/articol/expozitie-cu-parfum-de-flori-de-primavara?page=0,1