- “Bogdan Mihai Radu este artistul care cred eu, duce o lupta tacita cu forma, culoarea, cu tusa si textura. Stilul care dupa o formulare celebra, este omul insusi – inseamana intruchiparea intr-un singur cadru, a universului, creatorului care l-a plasmuit. Orasul, cerul, dar si campul cu flori, i-au inspirit lui Bogdan ca si noua tuturor starea de miracol care converteste banalul, anodinul, terestrul in forme celeste.Este beneficiul sau de a sti sa faca arta din acest miracol. Intr-un fel, pe care, va rog sa ma iertati nu mi-l pot explica, pictura lui Bogdan Mihai Radu, ma trimite cu gandul si cu simtirea la panzele clasicului Corneliu Baba; dar si la acelea semnate de Mircea Ciobanu ori de Margareta Sterian.Artistul a pornit, initial, pe calea aspra a autodidactului. Dar, spunea un muzician celebru, poti fi autodidact din intamplare sau, dimpotriva din vointa organizata.Sunt convinsa ca artistul nostru apartine acestei din urma – privilegiate caste.
Bogdan Mihai Radu a pornit, singur pe asprul drum al cunoasterii de sine, al cunoasterii, tuturor celor care-l inconjoara.Ii doresc din toata inima, sa aiba putere pentru a persevera, sa aiba sansa, care ar fi si a noastra de a-si duce Opera la sfarsitul care l-ar putea onora plenar.”
Dna Irina Cajal, doctor in istoria artei si critic de artă
- “Pictura lui Bogdan Mihai Radu este făcuta bine şi deja matură, dar e făcută mai ales cu dragoste, cu o mistuitoare dragoste. Aceste afectivităţi ale duhului şi hărnicirea artistului, pictura îi răspunde cu un impulsiv parteneriat elegant precum o excelentă si dorita parteneră de dans. Ea pictura se lasă condusă cât şi cum se cuvine ca să-şi poată dărui în sărbătoare culorile fascinant şi voluptos de strălucitoare, de directe şi de prietene, pentru privirea şi sufletul artistului şi al invitaţilor ce îşi îngăduie sau sunt îngăduiţi să se afle în faţa lucrărilor”
Conf. univ. dr. Dorel Găină
- „Fiecare are nevoie de cel puţin un câmp cu flori…
Pentru Bogdan Mihai Radu, oraşul, cerul şi câmpul cu flori sunt lucruri importante. Oraşul, cerul şi câmpul cu flori i-au livrat mereu substanţă emoţională, intimitate cu exteriorul, poveşti reale şi ireale. Atunci când este interesat de subiect, Bogdan Mihai Radu lucrează în serii. Atingerea personală produce o lucrare tactilă. Informaţia despre un desen, o fotografie ori un câmp cu flori devine informaţie despre situaţia culorii şi luminii. Culoarea şi lumina se schimbă mereu în funcţie de starea artistului.
Cu tenacitate, artistul foloseşte subiecte foarte obişnuite. Însă, predispoziţia lui spre oraş, cer şi un câmp cu flori aduc o imaterialitate boemă în pictura lui.
Bogdan Mihai Radu face parte dintre artiştii care au pictat la Barbizon sau Balcic şi şi-au redimensionat impactul vizual după starea acestor locuri. Starea artistului şi starea locurilor de tip Barbizon sau Balcic ne îndreptăţesc să credem că fiecare are nevoie de cel puţin un câmp cu flori.”
Liviana Dan – Critic de artă, Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu
- “Societatea contemporană ne impune să fim ceea ce vedem. Ne-am obisnuit sa ne limităm vizualitatea si sa ne să ne compactizăm, renunţând la vise şi dorinţe. Însa fiecare are strategia lui. Bogdan Mihai Radu a descoperit ca atunci când imaginaţia se întâlneşte cu natura, cerul, pomii, florile, iarba, pamântul, devin sublime si suficiente. Bogdan Mihai Radu priveşte peisajele ca pe o noua conformitate, uneori anestezice, uneori sufocante, alteori pur si simplu necesare. Artistul poseda cu agresivitate culoarea, pe care o preferă formelor, corectând stări, amplificând sentimente şi dorinţe. Bogdan Mihai Radu demonstrează că se poartă peisajul, si bunul gust.”
Anca Mihuleţ – Istoric de artă
